Tag Archives: simplitate

Bucuria de a fi

Cu un alint as vrea sa ma trezesc,
Dimineata sa imi fie senina,
Sarutul tau sa-mi fie culoarea
si bucuria de a fi.

marius berescu

Reclame

Povestea mea pentru tine, Ana

Erau doar câteva zile de primăvară. Pline de energie şi zâmbete. Mulţi tineri aveau să se întâlnească undeva departe de orice freamăt urban. Aveau bucuria de a se rupe de cotidianul individual şi de a împărtăşi cu multă voinţă tot ceea ce însemna fiinţa lor. Cu bucurii, cu nevoi, cu vise şi optimism.

Perechi de ochi se intersectau în primele zile şi îşi schimbau zâmbete firave. Strângeri de mână şi rostiri de nume aveau să lege prietenii sincere care să pună în sufletul fiecăruia câte puţin din ceilalţi. Frumuseţea împrejurimilor completa armonia de energii tinere.

El era un tânăr energic şi altruist. Se integrase încă din prima zi într-un grup cu care a şi împărtăşit prima plimbare. Pe Ea avea să o cunoască seara, după cină. Îl captase încă de la început cu ceva într-adevăr deosebit: o pereche de ochi calzi care ascundeau misterios un suflet frumos. Privirea ei trăda dorinţa de simplitate şi de bine. Zâmbetul ei era cu siguranţă primul motiv de linişte pentru el.

Aveau să urmeze zile şi seri frumoase în care el se mulţumea să îi întâlnească privirea sau zâmbetul prin mulţime. Se mulţumea să o ştie undeva în preajmă. Împărtăşeau acelaşi semn zodiacal şi ceva nescris îi unea în esenţa firii.

Se intersectaseră de câteva ori să îşi povestească. Avea să o cunoască din ce în ce mai bine. Aflase o mulţime de lucruri interesante despre ea şi cu fiecare amănunt o îndrăgea şi mai mult. Gesturile ei sincere semănau în sufletul lui dorinţa eternităţii. Ar fi vrut să transforme îmbrăţişarea primită într-o clipă eternă în care să nu o mai piardă din preajmă.

Ar fi luat-o după aceste zile frumoase cu el. Oricum ar fi, avea o singură convingere: întoarcerea spre casă nu îl va împiedica cu nimic să îi păstreze un loc în sufletul său, chiar dacă acest lucru ar fi doar idealist pentru moment. În fond ştia că iubirea sinceră nu ţine de distanţă, timp sau oricare alt obstacol. Îşi punea speranţele în viitor şi zâmbea mulţumit.

Ea se numea Ana („ce nume simplu”) şi avea ochi frumoşi. El era doar un tânăr energic şi altruist.

Kirigami – o seara de calitate

Putini dintre voi stiu ca de ceva vreme frecventez Cercul „Prietenii Japoniei”, si chiar daca sunt nou pe acolo deja mi-am facut cativa prieteni si am incercat cateva chestii interesante, precum ceaiul din ovaz prajit (interesant si delicios).

Cercul “Prietenii Japoniei” isi are menirea de a cultiva pasiunea celor care au descoperit in Japonia o comoara. “Dependent” anime, interesat de istorie, arta, limba, scriere sau orice altceva din frumosul poporului nipon, esti asteptat cu bratele deschise in cadrul cercului. (sursa)

E chiar frumos la ei! Data trecuta a fost seara de film si ne-am uitat la un film japonez destul de dragut. Azi s-a organizat un atelier de creatie, in cadrul caruia am invatat sa confectionam un model de felicitare realizata prin tehnica taierii hartiei (kirigami). Alaturi de origami (tehnica de indoire a hartiei), kirigami este o arta a hartiei care intr-adevar poate deveni cu usurinta o pasiune de viata.

Mai tineti minte atelierele de creatie de la scoala, cand trebuia sa taiati hartia, sa o lipiti, sa o desenati si colorati, si apoi sa o taiati cu foareca? Ei bine cam asta a fost atmosfera de azi de la cerc. Oameni veseli, impartiti in echipe de cate patru la masa, hartie colorata, cuttere, foarfeli, lipici, agrafe, foite imprimate si tot ce aveam nevoie pentru a incepe. Mai conta varsta? Deloc! (erau chiar si copii veniti cu parintii!)

Am lucrat doua modele diferite de felicitare si vreau sa va marturisesc faptul ca nu am mai facut in viata mea ceva atat de deosebit din hartie incat sa ma faca sa ma simt atat de multumit de izbanda mea! Am sa va las in continuare cateva imagini, sa ma intelegeti exact.

Stiti cum e un atelier de Kirigami? Ca o desfatare, un mijloc excelent de relaxare si fun. Si oricat ar parea de complicate, va spun sincer ca aceste lucruri sunt foarte usor de realizat. Trebuie doar sa dispui de putina rabdare (aka meticulozitate), de putina indemanare (taiat, indoit, lipit etc.) si de multa bucurie. Treptat treptat, cum te apropii de finalul „lucrarii” devii din ce in ce mai multumit si mai incantat! E deajuns sa incerci odata! Restul vine de la sine!

Si cum sharing is caring am sa va spun ca pe site-ul lor gasiti si datele de contact si calendarul evenimentelor. Asa ca cine e interesat poate veni cu mare drag!

Micul print… la 27 de ani!

O spun din capul locului: e meritul Ioanei, o prietena din Bucuresti. Nu am un link pentru a v-o arata, pentru ca fiinta asta minunata inca nu are blog, dar mi-a promis solemn ca va incepe unul cand va simti din tot sufletul ca poate pune pasiune intr-unul.

Asadar e meritul ei ca la 27 de ani am pus mana, conform instructiunilor primite, sa recitesc „Micul Print” in perioada sarbatorilor, atunci, cand spune ea, ai mai mult timp sa te detasezi de OTV-isme, sa visezi si sa poti intra linistit in pielea micului personaj.

Imi aduc aminte ca prima daca cand am luat contact cu povestioara asta a fost atunci cand mi-a pus mama vinilu’ s-o ascult la pick-up, la doar 6 ani. Bininteles ca mi s-a parut geniala, nu doar povestea in sine cat bucuria cu care acel mic personaj mi-a insufletit copilaria. Am reluat poveste in forma ei print pe la 12 ani, insa, sa fiu sincer, mi-o aduc mai bine aminte de la 6.

Revenind in prezent, la instructiunile Ioanei + un pahar de vin bun, am pus „frumos mana” (vorba mamei cu care ma incuraja sa citesc) pe un link si am recitit povestioara. Rezultatul e urmatorul: nu doar ca am retrait o feliuta de copilarie, plina de amintiri frumoase din epoca „tot-posibilului”, dar am descoperit noi dimensiuni ale simplitatii si bucuriei de a trai. Stii cum e mai exact? Recitind-o, e ca si cum ai dori, ca ducandu-ti palmele la ochi sa patrunzi intr-o lume in care logica simpla a fericirii e un default al modului de a trai, de a te bucura, de a gasi cheia cu care sa demontezi aroganta oricarei maturitatii insusite cu forta pentru a nu parea ridicol fata de cei din jur odata cu inaintarea in varsta. E ca si cum ti-ai dori sa ai propria ta planeta mica, in care sa te bucuri de prietenia si frumusetea unei flori, si asta sa fie tot ceea ce conteaza: centul universului tau de temeri, de responsabilitati, dar si de bucurii. O lume pe care sa o poti ingriji si infrumuseta dupa placerea ta, o lume pe care apoi sa o poti darui sau impartasi cu ceilalti care, la fel ca si tine, roiesc cu seriozitate printre stivele pline cu problemele „importante” ale maturitatii.

Mi-a placut! Mai mult decat la 6, mai mult decat la 12 ani! Mi-a placut pentru ca imi da un nou suflu. Imi da putin din pozitivismul de care am nevoie pentru a lua de coarne pe Nea’ 2010, care ma anunta ca vrea sa faca pe seriosul cu mine inca din luna ianuarie! Si mi-a mai placut, stii pentru ce?!, pentru ca pot impartasi cu tine bucuria de a o fi recitit!

Daca ai timp zilele astea reciteste-o si tu. Nu iti va lua mult timp. Are doar cateva pagini si cateva desene. Si spune-mi apoi, te rog, tu ce ai redescoperit in aceasta mica povestioara?