Tag Archives: Idei

Buna ziua mama, La multi ani de ziua mea!

Buna ziua mamă,

Iartă-mă, dar zâmbesc tâmp. Mă gândesc, în timp ce îţi scriu această scrisoare, la cât de mult a evoluat tehnologia. Am ajuns să scriu mai repede la calculator decât de mână. Şi ca să fiu sincer până la capăt, nici nu mai am răbdare să iau o foaie de hârtie şi să scriu. Însă te asigur că am un scris de mână frumos. Ai fi surprinsă! Dar nu despre asta vreau să vorbesc aici. Aici vreau să te salut: sărut-mâinile! Şi mai vreau să îţi povestesc una alta, adunate în ordine sau răzleţ, de prin viaţa mea.

În primul rând mulţumesc! Mulţumesc că m-ai încurajat în perioada liceului să citesc. Mulţumesc că m-ai cicălit atunci cu frazele de genul „citeşte o carte! Altfel o să rămâi incult”. Chiar dacă m-am împotrivit şi m-am eschivat cât am putut atunci, şi am citit ca să îţi fac pe plac (sau în ciudă) câteva cărţi, acum mi-aş dori să am mai mult timp pentru citit. Pentru ca da! Ai avut dreptate. Cărţile, indiferent de domeniul de care aparţin ca scriere, educă, culturalizează, înnobilează, transformă, dau viaţă! Deci mulţumesc încă odată!

Şi aş mai vrea să îţi mulţumesc pentru ceva. Aş vrea să îţi mulţumesc pentru libertatea cu care m-ai lăsat să îmi urmez visele, calea, libertatea pe care mi-ai dat-o atunci când a fost vorba de luarea deciziilor care mi-au influenţat evoluţia ca om. Dar îţi mulţumesc infinit mai mult pentru încrederea pe care mi-ai acordat-o la pachet cu această libertate, pentru că, în fond, aceasta m-a făcut mai recunoscător şi mai responsabil.

Dar uite de ce îţi scriu. Vroiam să îţi spun La Mulţi Ani. A fost ziua mea, dar încă mai cred că această urare merge pentru amândoi, chiar şi de ziua mea. La Mulţi Ani sănătoşi, mamă! La mulţi ani pentru că acum 28 de ani dădeai viaţă pentru a doua oară. Mi-o dădeai mie. Şi dacă nu am apucat să o spun niciodată, poate pentru că nu am conştientizat până acum acest lucru, aş vrea să o spun acum: îţi sunt recunoscător pentru viaţa mea!

Ti-am luat şi un cadou. Îţi trimit această carte. Sper să îţi placă. De fapt sunt convins că o să îţi placă. E genul tău. O carte emoţionantă, scrisă cu sensibilitate. De altfel trebuie să îţi mărturisesc că, din câte se pare, avem gusturi comune [zâmbesc]. Suntem firi sangvine amândoi. Iubim intens şi adorăm cu altruism şi entuziasm. Idealismul l-am învăţat amândoi din cărţi [zâmbesc din nou, cu şi mai multă bucurie].

Am să îţi mai trimit cărţi. Ştiu că iubeşti să citeşti. Ai iubit toată viaţa asta. Numai mintea mea de puştan n-a înţeles ce-i cu atâtea cărţi în biblioteca de acasă. Acum, când sunt în măsură să văd şi altceva dincolo de rafturile pline, mă amuz copios amintindu-mi că am gustat pe atunci doar cărţi grele pentru pubertatea mea: Emil Cioran – Despre Nihilism / Sfârşitul care începe, Liviu Rebreanu – Adam şi Eva etc. Cărţi care de altfel mi-au maturizat destul de repede gândirea.

Cred că de fapt o să încep să îţi trimit regulat cărţi. Mă bucură gândul că ai putea avea o mică bibliotecă a ta, acolo, departe de casă. Şi când o fi să te întorci, să le donezi unei biblioteci de acolo, sau să le dai altor români care tânjesc să mai citească ceva în limba maternă.

Despre mine scurt: sunt bine. Mă bucur să îţi scriu aceste rânduri. În rest cam ocupat. Ca de obicei, cu tot felul de chestii care mă fac fericit. Doar mă cunoşti şi ştii că fac doar ce îmi place. În fond, şi de la tine, ca şi de la Exupéry am învăţat că fericirea vine din cele mai mărunte lucruri, şi că durabilitatea acesteia stă în a păşi prin viaţă făcând cu pasiune ce îţi place.

Te îmbrăţişez cu drag, şi sper că eşti în primul rând sănătoasă. Îţi doresc ce e mai bun pentru tine, şi când o fi să te întorci acasă, să nu uiţi că îmi doresc mult să ne plimbăm împreună prin ţară, vizitând locuri frumoase.

Cu drag…

M.

PS. Cartea se numeste „Cartea Mironei” – de Cella Serghei. Iar ceea ce ai citit e prima scrisoare ce i-o scriu mamei de cand e plecata (cativa ani).

Reclame

Lecturi Urbane la Cluj

Autobuzul a sosit in statie. Va pleca in 3 minute in directia Lecturi Urbane. Va rugam poftiti la cultura.

E dimineata si ca in orice dimineata e forfota mare in mijloacele de transport clujene. Fie ca merg la facultate, la cumparaturi, in „vizet” sau „pi centru”, ocupantii bibiului in comun sunt intampinati cu slove din carti si surprindere. Au si de ce! O suma de 30 de tineri voiosi ocupa voluntar spatiul cotidian din vietile lor in autobuzul 24B. Si asta pentru ca azi e editia pilot a Lecturi Urbane la Cluj – o editie de teasing.

Lecturi Urbane este un proiect de implicare civică iniţiat de civika.ro ce are scopul de-a promova lectura în locurile publice şi în mijloacele de transport în comun – în particular şi actul cititului în general. (sursa)

Inspirat de proiectul celor de la Bucuresti („Orasul Citeste” by Civika), clujenii s-au mobilizat pentru a le oferi concetatenilor o idee de a-si valorifica timpul irosit in tumultumul cotidian, axat pentru inceput pe cel petrecut in mijloacele de transport in comun.

Cum a iesit? O sa fiu subiectiv, nici nu am cum altfel: A iesit foarte bine!! Lumea curioasa ne-a abordat, pe cei timizi sau mai putin curiosi i-am abordat noi, am impartit semne de carte, am vorbit despre proiect si ne place sa credem ca am dat un exemplu care se va materializa in mai multi cititori pe viitor.

Si pentru ca a iesit foarte bine, ne-am adunat in Carturesti la un ceai de vorba pentru a stabili cateva detalii pentru editia urmatoare. S-a lasat cu ceai bun, idei si poze interesante… care vor veni curand. Pana atunci o mostra in imagini aici.

Multumiri personale celor de la Bucuresti pentru idee si suport. Va asteptam cu drag la viitoarea editie Lectrui Urbane la Cluj!

Update: Mai multe informatii gasiti aici si aici. Video aici (min 20)

Sunt un tip organizat

Imi place sa cred ca sunt un tip organizat!

Imi aduc aminte, ca undeva prin liceu, la o ora de Fizica, profesoarea ne-a explicat ca Universul este un mare Haos, si ca in acest mare Haos exista totusi un echilibru fundamental, si asta datorita faptului ca la nivel micro lucrurile sunt foarte exacte, foarte calculate, foarte organizate.

Tot prin liceu, in loc sa imi consum pubertatea cu jocuri cu mingea in curtea scolii sau sarind coarda cu fetele prin jurul blocului il citeam pe Cioran [habar nu am cum am dat de cartile lui], care la randul sau avea propria filozofie despre haos. El spunea ca oamenii traiesc, cea mai mare parte, la nivel individual in haos. Dar nu uita nici acesta sa apeleze la notiunea de echilibru fundamental, afirmand ca aceste mici haosuri individuale formeaza totusi la nivel macro o mare ordine a „lucrurilor” si ca aceste lucruri se intampla intotdeauna cu un motiv/scop.

Mereu m-am aflat intre aceste doua expuneri total diferite. Bineinteles, una stiintifica si cealalta filozofica. Ambele la fel de bune, …cel putin aparent.

De ceva vreme insa, cand vine vorba de ordine, ma gandesc la modul personal de organizare. Fie ca e vorba de activitatile mele cotidiene, de planificarea si rezolvarea diferitelor chestiuni, de atingerea obiectivelor pe care mi le propun etc., organizarea constituie pentru mine un instrument de eficientizare a timpului. Incerc sa fac mai multe si mai bine intr-un timp mai scurt. Ma ajuta sa ma focusez pe ceea ce este important si ma ajuta sa imi stabilesc ceea ce nu este, sau este mai putin important. Organizarea ma ajuta sa omit mai putin si sa ma raportez corect la factorii pe care nu ii pot influenta, dar pe care ii pot foarte bine anticipa.

De ce spun toate astea? Probabil ati citit in postarile mele ma vechi si ati aflat faptul ca imi place sa imi setez obiective indraznete. Insa am invatat cu timpul ca atingerea acestor obiective presupune o planificare a acestora, cel putin din punct de vedere temporal. Am inceput acum doi ani cu o agenda, pe vremea cand lucram cu fioroasa birocratie la stat, apoi mi-am facut un planner, iar mai nou mi-am „decorat” si colorat camera cu un urias planner-calendar. E o imbinare placuta de fun (post-it!), ambitie si vointa!

Et voici!

Imi aduc aminte ca am citit candva o carticica intitulata „Ganduri”, de Antoine de Saint-Exupery [v-o recomand cu prietenie], si am gasit acolo cateva cuvinte pe care vreau sa vi le impartasesc:

– „Vointa e intotdeauna primul pas catre succes.”

– „Ordinea din inima [viata] ta va crea intotdeauna ordine in jurul tau.”

– „Ca o societate sa se schimbe in bine, prima schimbare trebuie sa o faci tu!”

Si astea sunt doar cateva din lucrurile care m-au ghidat in viata, si care acum ma ajuta sa imi organizez putin propriul „haos”. Si nu, nu fac exces cu asta, pentru ca am invatat deasemeni ca perseverenta are nevoie de echilibru.

O zi senina si un an prosper, dragii mei!

O zi din viata mea pentru Dani si familia lui

Va aduceti aminte de ideea mea de a oferi o zi din viata mea unui prieten?

Ei bine, prima zi din acest an pe care am acordat-o in totalitate unui prieten a revenit lui Daniel (Dani) si familiei lui, asa cum va spuneam, probabil cei mai apropiati dintre prietenii mei.

Cum a decurs? Ce s-a intamplat? Ce am facut? Cu ce ne-am umplut timpul? Va spun imediat!

La 8 jumatate dimineata m-a sunat sa imi dea trezirea. Chiar daca eram obosit ca urmare a zilei pline de dinainte, m-am ridicat din pat si mi-am spalat ochii. Intr-un sfert de ora era deja cu masina in fata blocului la mine.  A venit sa ma ia la plimbare printr-o zi minunata. Ma intreb si acum daca eu sunt acela care i-a oferit o zi din viata sau el mi-a oferit o zi din viata lui si a familiei lui?!

Pe Dani l-am cunoscut in urma cu (aprox.) 5 ani, cand mi l-a prezentat Carmen, cea care avea sa ii devina sotie dupa numai 2 ani, si cu care eram coleg de servici de cateva luni (lucram pe atunci la un birou de traduceri si management de documente). Dar atat de apropiat il simt acum incat uneori am senzatia ca am copilarit impreuna. As putea spune ca ne cunoastem foarte bine, cu toate ca ne-am dori fiecare dintre noi sa ne vedem mai des si sa ne povestim mai multe unul despre celalalt.

Dupa o fuga prin piata (sa cumparam morcovi pentru Matei – va spun imediat cine este), si pe la posta (sa expediez un mic colet) am plecat din Cluj, intr-o localitate apropiata (Floresti), unde Dani are in constructie o casa pentru familia lui. Zona este superba, fiind la marginea unei paduri si avand o priveliste cu dealuri si vai pline de casute. Insa nu exista un drum construit inca, ceea ce ne-a facut sa innotam prin noroi pana sa ajungem. Dupa ce mi-am incantat ochii cu stadiul lucrarilor, vizitand fiecare incapere a constructiei, si dupa ce am savurat un sandwich cu cascaval si paine de casa, preparat de Carmen, am stabilit sa facem cateva rafturi in beciul casei, rafturi care sa foloseasca la depozitarea de alimente si alte obiecte.

Nu a fost foarte usor, dar cu siguranta a fost placut si pe alocuri distractiv. Am masurat impreuna scanduri, le-am taiat ba cu fierastraul, ba cu flexul, am batut cuie, am dat gauri cu bormasina, am infiletat holsuruburi si ne-am bucurat in final de cele doua rafturi mari de 3 metri pe care am reusit sa le facem in vreo 4 ore. Intre timp am mai spart niste beton cu dalta electrica, am baut un pahar de vin bun (de casa),  iar la final am pus morcovii cumparati din piata in nisip, am facut curat si am plecat.

In drum spre casa am poposit la un izvor sa luam apa. Dani si familia lui consuma regulat apa dintr-un izvor aflat la Sf. Ioan (Faget), o zona de recreere foarte populara in randul clujenilor. Apa este foarte buna si poate fi depozitata multe zile fara sa se altereze. Dupa ce am umplut cateva bidoane ne-am suit in masina si am plecat sa facem cumparaturi pentru a gati impreuna. Ajunsi acasa la el, m-am bucurat sa o revad pe Carmen, sotia lui (dealtfel o fiinta minunata), si pe Matei, copilul lor de doar 4 luni jumatate.

Micul Matei e un copil fermecator! Te incanta doar uitandu-te la el cum da din maini si incearca sa spuna in limba lui ceva. Te incanta sa ii vezi ochisorii albastri si manutele mici si rotunjoare. E un copil linistit si foarte vesel. Se vede ca e inconjurat de toata iubirea de care are nevoie un copil.

Dupa ce ne-am jucat putin cu el ne-am pus sa gatim. Am facut ceva usor si rapid – Penne Rigate cu sos alb de ciuperci, si am stat cu totii la masa. Dani, la fel ca si mine e iubitor de vinuri bune. E si norocos… bunicii lui fac un vin de casa minunat. Asa ca ne-am desfatat cu putin vin Rose, foarte aromat si parfumat. A mers de minune cu ce gatisem.

Am stat de povesti, ne-a jucat cu Matei pana a adormit, am vorbit despre educatia copiilor, despre ce si cat de importanta e prezenta fizica si spirituala a unui parinte in evolutia unui copil si am depanat cateva amintiri. Ne-am mai propus in comun niste iesiri si cateva mici obiective pe anul in curs.

Pe la 9 seara am plecat spre casa, nu inainte de a scapa doar cu un borcan de zacusca, ca urmare a insistentei lui Dani. Stie ca imi place la nebunie zacusca cu ciuperci si mai stie ca bunica lui face o zacusca minunata. In troleul spre casa am observat ca aveam ghetele pline de noroi. Si am zambit. Erau tributul meu platit pentru o zi minunata in compania unor prieteni dragi, foarte apropiati.

Si asta doar ca sa va faceti o idee despre ce a insemnat aceasta zi!

Ce ma bucura cel mai mult dupa ziua de azi? Ca am avut timp sa mai povestim, sa ne mai spunem noutati. Ca am gatit iar. Iubesc sa gatesc la ei sau pentru ei. Ma bucur ca l-am revazut pe Matei. Nu il mai vazusem de la Botez, mai exact de vreo 2 luni. Ma bucur de asemeni ca am vazut-o pe Carmen plina de viata. Si ma mai bucur sa vad ca mica lor casuta e intr-o faza avansata, si ma bucur ca am putut face si eu un lucru pentru asta, chiar daca marunt.

Ce imi pare rau? In primul rand ca simt ca a trecut foarte repede timpul. In al doilea rand ca mi-am uitat camera de fotografiat acasa, si ca nu am sa va arat cateva aspecte din minunata zi alaturi de Dani si familia lui. Dar promit sa o iau data viitoare, cand o sa ofer o zi din viata mea unui alt prieten.

Pana atunci numai bine… si multe zambete!