Category Archives: Blog

SCOPURILE mele in Viata!

Azi mi-am stabilit cele mai importante doua scopuri in viata:

– Sa IUBESC NECONDITIONAT

– Sa AJUT pe ceilalti (prin orice mijloace)

Reclame

Buna ziua mama, La multi ani de ziua mea!

Buna ziua mamă,

Iartă-mă, dar zâmbesc tâmp. Mă gândesc, în timp ce îţi scriu această scrisoare, la cât de mult a evoluat tehnologia. Am ajuns să scriu mai repede la calculator decât de mână. Şi ca să fiu sincer până la capăt, nici nu mai am răbdare să iau o foaie de hârtie şi să scriu. Însă te asigur că am un scris de mână frumos. Ai fi surprinsă! Dar nu despre asta vreau să vorbesc aici. Aici vreau să te salut: sărut-mâinile! Şi mai vreau să îţi povestesc una alta, adunate în ordine sau răzleţ, de prin viaţa mea.

În primul rând mulţumesc! Mulţumesc că m-ai încurajat în perioada liceului să citesc. Mulţumesc că m-ai cicălit atunci cu frazele de genul „citeşte o carte! Altfel o să rămâi incult”. Chiar dacă m-am împotrivit şi m-am eschivat cât am putut atunci, şi am citit ca să îţi fac pe plac (sau în ciudă) câteva cărţi, acum mi-aş dori să am mai mult timp pentru citit. Pentru ca da! Ai avut dreptate. Cărţile, indiferent de domeniul de care aparţin ca scriere, educă, culturalizează, înnobilează, transformă, dau viaţă! Deci mulţumesc încă odată!

Şi aş mai vrea să îţi mulţumesc pentru ceva. Aş vrea să îţi mulţumesc pentru libertatea cu care m-ai lăsat să îmi urmez visele, calea, libertatea pe care mi-ai dat-o atunci când a fost vorba de luarea deciziilor care mi-au influenţat evoluţia ca om. Dar îţi mulţumesc infinit mai mult pentru încrederea pe care mi-ai acordat-o la pachet cu această libertate, pentru că, în fond, aceasta m-a făcut mai recunoscător şi mai responsabil.

Dar uite de ce îţi scriu. Vroiam să îţi spun La Mulţi Ani. A fost ziua mea, dar încă mai cred că această urare merge pentru amândoi, chiar şi de ziua mea. La Mulţi Ani sănătoşi, mamă! La mulţi ani pentru că acum 28 de ani dădeai viaţă pentru a doua oară. Mi-o dădeai mie. Şi dacă nu am apucat să o spun niciodată, poate pentru că nu am conştientizat până acum acest lucru, aş vrea să o spun acum: îţi sunt recunoscător pentru viaţa mea!

Ti-am luat şi un cadou. Îţi trimit această carte. Sper să îţi placă. De fapt sunt convins că o să îţi placă. E genul tău. O carte emoţionantă, scrisă cu sensibilitate. De altfel trebuie să îţi mărturisesc că, din câte se pare, avem gusturi comune [zâmbesc]. Suntem firi sangvine amândoi. Iubim intens şi adorăm cu altruism şi entuziasm. Idealismul l-am învăţat amândoi din cărţi [zâmbesc din nou, cu şi mai multă bucurie].

Am să îţi mai trimit cărţi. Ştiu că iubeşti să citeşti. Ai iubit toată viaţa asta. Numai mintea mea de puştan n-a înţeles ce-i cu atâtea cărţi în biblioteca de acasă. Acum, când sunt în măsură să văd şi altceva dincolo de rafturile pline, mă amuz copios amintindu-mi că am gustat pe atunci doar cărţi grele pentru pubertatea mea: Emil Cioran – Despre Nihilism / Sfârşitul care începe, Liviu Rebreanu – Adam şi Eva etc. Cărţi care de altfel mi-au maturizat destul de repede gândirea.

Cred că de fapt o să încep să îţi trimit regulat cărţi. Mă bucură gândul că ai putea avea o mică bibliotecă a ta, acolo, departe de casă. Şi când o fi să te întorci, să le donezi unei biblioteci de acolo, sau să le dai altor români care tânjesc să mai citească ceva în limba maternă.

Despre mine scurt: sunt bine. Mă bucur să îţi scriu aceste rânduri. În rest cam ocupat. Ca de obicei, cu tot felul de chestii care mă fac fericit. Doar mă cunoşti şi ştii că fac doar ce îmi place. În fond, şi de la tine, ca şi de la Exupéry am învăţat că fericirea vine din cele mai mărunte lucruri, şi că durabilitatea acesteia stă în a păşi prin viaţă făcând cu pasiune ce îţi place.

Te îmbrăţişez cu drag, şi sper că eşti în primul rând sănătoasă. Îţi doresc ce e mai bun pentru tine, şi când o fi să te întorci acasă, să nu uiţi că îmi doresc mult să ne plimbăm împreună prin ţară, vizitând locuri frumoase.

Cu drag…

M.

PS. Cartea se numeste „Cartea Mironei” – de Cella Serghei. Iar ceea ce ai citit e prima scrisoare ce i-o scriu mamei de cand e plecata (cativa ani).

Bucuria de a fi

Cu un alint as vrea sa ma trezesc,
Dimineata sa imi fie senina,
Sarutul tau sa-mi fie culoarea
si bucuria de a fi.

marius berescu

Despre absenta si postul din ultimul timp…

Pentru ca probabil te intrebi ce am facut in ultima vreme si de ce nu am mai scris pe blog am sa iti dedic tie aceasta postare, si cand spun „tie” ma refer la tine, cel ce imi citesti randurile.

In viata nu toate sunt roz, si nici vesele tot timpul. Uneori viata iti ofera praguri… mai inalte sau mai joase. Fie ca e vorba de greutati, de decizii dificile sau de lucruri care nu tin in totalitate de noi insine, mereu trebuie sa depasim aceste stari. Mereu trebuie sa trecem cu bine aceste praguri. Si asta, daca imi permiti, e chiar o parte din ceea ce inseamna viata asta minunata, din ce inseamna a trai.

De ceva timp, probabil de vreo 6-7 ani, am inceput sa percep aceste praguri ca pe mici provocari pe care viata mi le ofera, si iti dau cuvantul meu ca nu am cunoscut nimic mai bun decat sa intru in competitie cu mine insumi, cu provocarile proprii, cu nevoile si neajunsurile mele. Viata este uneori dificila, dar nu intr-atat de deficila incat sa ramai fara motive sa zambesti dupa fiecare obstacol pe care il treci.

Important in momentele dificile e sa te pastrezi cat mai rational cu putinta. A actiona sub impulsul momentului e de cele mai multe ori o gafa. A regreta schimbarea si trecutul (cu greselile lui cu tot) nu inseamna decat sa te tii inutil pe loc (si nu te judec pentru asta, pentru ca probabil uneori ai nevoie de timp sa iti plangi in tihna). A avea mintea agitata si tulbure, tentata sa se suprasolicite cu explicatii, discutii despre discutii si raspunsuri la eterna intrebarea „de ce?” nu vor face din tine decat un om si mai emotional, si mai slab. Si atunci, cel mai bine e sa te extragi din context si sa iti privesti situatia si sa intelegi natura problemei din afara ei. Asa cum suntem mereu tentati sa analizam problemele celorlalti din jurul nostru. Cu ocazia asta, nu doar ca vei intelege cat de false ori inutile sunt uneori sfaturile pe care si tu la randul tau le dai celorlalti, dar vei descoperi ca cel mai bun sfatuitor/doctor pentru problemele tale esti chiat tu insuti. Si atunci vei vedea ca rezolvarea nu e departe de problema si ca in mare totul tine doar de tine si de cat de sincer esti cu tine insuti. Si nu, nu am folosit sinceritatea aici in mod fortat. Pentru ca ceea ce trebuie sa intelegi este faptul ca doar fiind sincer cu tine insuti, acceptand si intelegand unde ai gresit  fara sa fie neaparat cineva de vina pentru problemele tale vei reusi cu adevarat sa fii responsabil pentru situatie si sa inveti din problemele tale.(orice alta varianta de a-ti rezolva problemele nu inseamna decat pierdere de timp si de energie)

Printr-o serie de situatii dificile am trecut si eu in ultima vreme, insa nu te astepta sa ti le povestesc. Nu doar ca nu meriti sa iti incarc inima cu pietrele din inima mea, dar mi-am propus ca acest blog sa fie unul pozitiv, si pe cat posibil vesel, menit ca dupa fiecare postare pe care o citesti sa ramai cu un zambet pe chip.

Asa ca, la schimb, iti voi povesti cate ceva din ce am mai facut in ultima vreme in care am lipsit de pe blog. Si as incepe prin a-ti impartasi una din bucuriile mele: am plantat in sfarsit primii copaci din viata mea. Daca ai facut asta pana acum imi vei intelege perfect satisfactia, daca insa nu ai facut-o e bine sa stii ca emotia plantarii unui copac e una din acele emotii frumoase din viata unui om. A planta un copac nu inseamna doar a pune un copac in pamant si a-l uda dupa. Inseamna a pune suflet in acel copac, inseamna a-l ajuta sa ia viata, insemna sa te gandesti ca multumirea lui pe viitor e sa iti ofere cu drag roadele lui sau cel putin aerul pe care vei fi fericit sa il respiri la umbra acestuia in zilele insorite de vara. La casuta prietenului meu Dani, am avut ocazia sa plantez 2 braduti si cativa pomi fructiferi. A fost atat de fain!

O alta intamplare frumoasa a fost participarea mea la un seminar de acreditare SEV a organizatiei pe care o conduc. Am cunoscut cu ocazia asta o mana de oameni frumosi din toata tara, o mana de tineri la fel de motivati ca si mine in a schimba lumea din jurul lor. Energia lor m-a facut nu doar sa trec peste Bucurestiu necioplit si murdar pe care il stiam deja, dar m-a facut sa ma intorc si mai motivat in a continua munca mea la proiectele pe care le am in plan in perioada asta, si despre care va voi povesti la momentul potrivit. Oricum, daca ajungi in Bucuresti sa nu ratezi micul univers al ceainariei Cotroceni pe care am avut bucuria sa il cunosc si eu cu aceasta ocazie.

Apoi mai vreau sa stii ca, desi nu am mai recitat in public din poeziile proprii din clasa a Xa (adica acum multi ani), saptamana trecuta am avut ocazia sa urc pe scena PUB-ului Griff si sa recit unui public tanar si neomogen, plin de fete noi ori straine cateva din poeziile mele. Recunosc ca am avut emotii, dar a iesit bine. Abia astept sa repet momentul la urmatorul eveniment al celor de la CCDD.

Uf, acum vad ca desi pare ca a trecut repede timpul am facut multe lucruri interesante. Asa ca ti le spun pe scurt: am lucrat la un nou proiect de tineret pe care l-am depus spre finantare, am completat zeci de aplicatii pentru parteneriate de schimburi de tineret cu organizatii din europa, am stabilit intalniri si m-am intalnit cu oamnei interesanti pe care mi-i doresc alaturi in proiectele mele, am batut palma pentru un nou proiect business, m-am plimbat si m-am bucurat de natura cu prieteni vechi si noi, si desi nu am mai gatit nimic deosebit in ultimul timp, am luat masa cu oameni deosebiti.

Si pentru ca aceste clipe de bine merita sa ti le amintesti mai mult decat problemele si nevoile care te incearca uneori, ia aminte ca sunt in zona daca ai nevoie de un prieten cu care sa treci peste probleme! Fii binecuvantat!

Povestea mea de azi, 8 Martie

La ghiseul numarul 22 al Oficiului Postal Nr. 1 Cluj-Napoca (serviciul colete si ramburs) atmosfera e profund comunista si deprimanta. Ghiseul este vechi si caraghios, incadrat intr-un ochi de sticla taiata diform si neindemanatic. Marmura socialista de pe jos e roasa de miile de pasi ale expeditorilor si destinatarilor, si murdara de la mazga de afara. Lambriul din lemn, lacuit pe vremea cand ma uitam la „Povestea de seara cu Ludmila”, zace plin de pete de aracet ramase de la sute de afise si note lipite si dezlipite, alaturi de care troneaza mazgalelile facute cu picsu’ de NeFericitii care au stat zeci de ani la cozi. In coltul incaperii inguste isi face veacul o masa imensa cu furnirul decojit, pe care stau aruncate la intamplare cateva cutii cu iscriptia ReaderDigest, pesemne colete trimise pensionarilor printr-un sistem de castiguri infect.

In sala, putini oameni si destul de liniste pentru miezul zilei. In fata mea, doua doamne, din care una vizibil grabita si agitata. Dupa paravanul de sticla cu modele diverse si pestrite, prins intr-un schelet metalic cu cheder uscat, printre foi si echipamente ingalbenite de vreme, lucreaza o furnica de functionara. Zambeste nepotrivit functiei sale (cu care ne-am obisnuit) si poarta cu mandrie un piept un martisor voluminos.

Usa scartainda se balangane angrenata de un arc invehit. In sala intra un batranel si se aseaza la rand dupa mine. Tine in mana cateva buchetele de flori si de sub basca inginereasca, in carouri maro, ma priveste parinteste, zambindu-mi in semn de „buna ziua”.

Inaintam in rand si doamna din fata mea isi elibereaza greutatea pachetelor de la subsioara cu o trosnitura pe tejgheaua ingusta din fata ghiseului.

– As dori sa trimit astea in tara, va rog! Cat ma costa? – se grabeste sa i se adreseze functionarei.

– Trebuie sa completati pentru fiecare cate un Buletin de expeditie si cate un Mandat – si continua sa ii dea detalii despre cum se completeaza acestea.

Femeia vizibil iritata de proceduri si de timpul ce i-l va rapi acest proces debordeaza vociferand:

– Pai tot eu sa le completez? Dar eu iau banii de la stat? Pai si voi ce mai lucrati? Cum dracu’ sa le completez pentru fiecare? – In sala rezona doar vocea incordata si plina de naduf a cucoanei. Era vizibil ofuscata, si plina de indignare se retrasese la un cot distanta de ghiseu ca sa isi completeze apasat formularele.

Ma indrept spre hubloul taiat cu neindemanare in geam si var prin acesta coletul ce il am de trimis, alaturi de formularele necesare gata completate. Langa mine se repede cucoana intreband rautacios prin hublou functionara:

– Ce data e astazi?

– 8 Martie, raspunse functionara cu o voce vizibil menita sa aplaneze orice continuare a unui schimb de replici.

La acest raspuns, batranelul din spatele meu facuse doi pasi si se adresa cucoanei:

– Nu vreti sa va ajut cu formularele, caci eu nu ma grabesc nicaieri si am si completat destule pana acum?

Isi puse sacosa langa coletele cucoanei si din cealalta mana separa din multimea de buchetele unul de ghiocei amestecati cu viorele. O privi cu blandete in ochi pe cucoana si ii spuse:

– Uitati, asta e pentru dumneavoastra. Am luat mai multe pentru nevasta-mea si pentru vecine cu ocazia lu’ 8 Martie. La multi ani si dumneavoastra cu ocazia zilei femeii!

Vizibil stanjenita de gestul barbatesc si parintesc deopotriva al batranului, femeia ii multumi frumos si ii impartasi lista cu adresele ce trebuiau completate in formulare. Incepu sa se scuze pentru situatie si mai murmura ceva de functionari, reforme, privatizari… la care batranul se multumea sa aprobe din cap, completand in continuare zambind.

Functionara imi intinse chitanta si imi zambi complice la situatie. Ies pe usa scartainda a oficiului si in drum spre casa numai la asta ma gandesc: Poate ca primavara nu se face cu o floare, dar cu sigurnata se face cu un gest frumos si cu o atitudine pozitiva!

O, mama!

Cu părul nins, cu ochii trişti,
Tăcută eşti tu Mamă,
Şi în adâncul minţi-mi reci
Te văd ca-ntr-o icoană.

Te port în inimă mereu,
Şi sufletu-mi te cheamă,
Din anii grei, trecuţi de-acum,
Pe tine, scumpă mamă.

Din sfântul pântec tu mi-ai dat
Să am viaţa senină,
Şi grijă mamă ai avut
De bucurii să-mi fie plină.

Mi-ai dat să nasc, să te iubesc,
Mereu să-ţi fiu aproape,
M-ai alintat şi dezmierdat
Cu scumpe şi dulci şoapte.

Te văd şi-acum cu ochii plânşi,
Cu mintea-ngândurată,
Pe chipul tău, senin, stau strânşi,
Trişti ani trecuţi odată…

Şi-ţi jur că-n veci n-o să te uit
Şi-o să te port ca-ntr-o icoană;
Cum aş putea eu să te uit ? …
…O, scumpă, sfântă Mamă!

La multi ani tuturor femeilor din viata mea!

Lecturi Urbane la Cluj

Autobuzul a sosit in statie. Va pleca in 3 minute in directia Lecturi Urbane. Va rugam poftiti la cultura.

E dimineata si ca in orice dimineata e forfota mare in mijloacele de transport clujene. Fie ca merg la facultate, la cumparaturi, in „vizet” sau „pi centru”, ocupantii bibiului in comun sunt intampinati cu slove din carti si surprindere. Au si de ce! O suma de 30 de tineri voiosi ocupa voluntar spatiul cotidian din vietile lor in autobuzul 24B. Si asta pentru ca azi e editia pilot a Lecturi Urbane la Cluj – o editie de teasing.

Lecturi Urbane este un proiect de implicare civică iniţiat de civika.ro ce are scopul de-a promova lectura în locurile publice şi în mijloacele de transport în comun – în particular şi actul cititului în general. (sursa)

Inspirat de proiectul celor de la Bucuresti („Orasul Citeste” by Civika), clujenii s-au mobilizat pentru a le oferi concetatenilor o idee de a-si valorifica timpul irosit in tumultumul cotidian, axat pentru inceput pe cel petrecut in mijloacele de transport in comun.

Cum a iesit? O sa fiu subiectiv, nici nu am cum altfel: A iesit foarte bine!! Lumea curioasa ne-a abordat, pe cei timizi sau mai putin curiosi i-am abordat noi, am impartit semne de carte, am vorbit despre proiect si ne place sa credem ca am dat un exemplu care se va materializa in mai multi cititori pe viitor.

Si pentru ca a iesit foarte bine, ne-am adunat in Carturesti la un ceai de vorba pentru a stabili cateva detalii pentru editia urmatoare. S-a lasat cu ceai bun, idei si poze interesante… care vor veni curand. Pana atunci o mostra in imagini aici.

Multumiri personale celor de la Bucuresti pentru idee si suport. Va asteptam cu drag la viitoarea editie Lectrui Urbane la Cluj!

Update: Mai multe informatii gasiti aici si aici. Video aici (min 20)