Logodnica mea, o apă curgătoare

O IUBEAM! Simplu, sincer, în întregime. Fără adjective, brizbrizuri ori jumătăţi de măsură. Pentru ea păstram cele mai sincere simţiri ale fiinţei mele. Îi înălţam în fiecare zi cele mai frumoase gânduri, iar vecinătatea ei transformau valorile umane în bunurile mele cele mai de preţ. Era centrul universului meu, şi eram tare fericit cu asta. Nu aveam nevoie şi nu îmi doream nimic mai mult. Braţele ei îmi erau casă, bucuriile şi tristeţile ei îmi erau anotimpuri, şi colindam amândoi vrăjiţi prin vreme.

Toamna avea să vină în acel an puţin mai devreme. Sfârşitul lui septembrie era deja plin de fructe coapte şi miros de gutui dulci. Atmosfera mă inspira şi îmi alimenta firea romantică. Colindam străzile Clujului gândindu-mă la ea. Chiar dacă era departe zâmbeam la gândul că aveam să ne revedem curând. Eram obişnuiţi cu depărtarea. Probabil asta făcea revederea de fiecare dată mai plăcută.

Trecuse ceva timp de când împărţeam cu ea dragostea mea copilă. Socoteam în mintea mea că în anul ce avea să urmeze am fi adunat o sumă rotundă de ani împreună. Depănam amintiri şi îmi lăsam paşii să mă poarte pe unde voiau străzile şi aleile. Clujul e mereu o forfotă la început de toamnă. Nici nu ştii cum te pierzi prin oraşul ăsta. Oricum, gândul îmi fugea doar la ea, şi era tot ce conta pentru mine în acea zi.

Am să îi cumpăr un inel! Am să îi cer să fie logodnica mea!!!” Aproape că strigasem în gura mare ultimele cuvinte. Tresărisem de entuziasm ca în faţa unei revelaţii. M-am oprit brusc în mijlocul străzii şi îi priveam în ochi pe trecătorii grăbiţi. Căutam parcă să împărtăşesc cu cineva bucuria mea involuntară.

Da, cu siguranţă am să fac asta! Simt din toată inima să o fac!” Am început să iau la rând magazinele mici cu bijuterii din centrul oraşului. Tremuram de emoţii, ca un copil care face o şotie pe ascuns.

Nu ştiam prea multe pe atunci. Nici măcar nu înţelegeam ce înseamnă sau presupune să ceri pe cineva să îţi fie logodnică. Nici nu mă interesa prea mult formalitatea în sine. Mă inspirasem din filme şi cărţi. Şi îmi plăceau sentimentele sincere ce mă năpădeau. Îmi plăcea ideea de a intra în asentimentul celui care cumpără inelul şi se emoţionează înainte de a cere mâna pe care să îl aşeze cu dragoste.

Cumpărasem cel mai frumos inel dintr-o argintărie micuţă şi cochetă. Era un inel fin, cu un model simplu, uşor ondulat. Pietricica era finuţă, centrată cu îndemânare într-un striu ondulat. O bijuterie! Dădusem pe el toţi banii pe care îi aveam. Dacă aveam mai mulţi i-aş fi dat pe toţi oricum. Fără nici o ezitare. Eram fericit să ştiu că pot face ceea ce simt.

L-am păstrat mult timp în cutiuţa lui de catifea grena. Aşteptam momentul perfect. Visam cu ochii deschişi la el. Dar venirea ei la Cluj m-a făcut să îmi amân sentimentele, emoţiile şi intenţia de a-i cere mâna. Avea să părăsească ţara pentru o perioadă. Şi am decis să aştept cât e nevoie, şi să îi cer mâna la întoarcere, ca semn al iubirii mele neclintite. Nu vroiam să grăbesc sau să forţez nimic în acel moment. Dar aşteptarea mea s-a dovedit în final a fi în zadar. Avea să nu se mai întoarcă niciodată în ţară, niciodată la mine.

Trecuseră 6 luni de la plecarea ei. Îmi linişteam după-amiaza pe malul Someşului. Era o zi însorită de primăvară târzie. Am scos din buzunarul de la haină cutiuţa catifelată şi am deschis-o cu grijă. Înăuntru, nemişcat, finuţ şi strălucitor stătea ineluşul cu pietricică şi design uşor ondulat. L-am privit îndelung şi m-am bucurat de frumuseţea lui. Aş fi vrut să îl păstrez, să mai sper că într-o zi îmi va îndeplini sentimentele şi îmi va întregi visele. L-aş fi păstrat chiar pentru altcineva, dar ştiam în sinea mea că acest lucru ar fi fost cel puţin lipsit de sinceritate. L-am privit pentru ultima dată, i-am închis cutiuţa catifelată, l-am sărutat, şi fără resentimente i-am făcut vânt în Someş.

Fii tu logodnica mea, apă curgătoare; tu, cea care le duci pe toate cu timpul! Fii tu cea căreia să îi încredinţez sentimentele mele sincere!

M-am logodit cu o apă curgătoare. Şi nu ştiu dacă povestea mea s-a încheiat sau nu acolo. Nici nu ştiu dacă mai contează prea mult asta. Tot ce îmi doresc acum e să pot iubi din nou cu aceeaşi emoţie. Cu aceeaşi simplitate, sinceritate şi întregime. Să pot dărui fără ezitare tot ce am adunat în aceşti ultimi ani de singurătate! Atât îmi doresc!

20 responses to “Logodnica mea, o apă curgătoare

  1. pacat ca ai prieteni atat de neinspirati..

  2. Probabil sunt un om cliseic. Probabil scrierea mea e cliseica pentru multi… nici nu stiu… cert e ca imi place sa scriu si sa fiu criticat pentru asta🙂 So, keep going with that!

  3. Foarte cliseistic. Ceva nou?🙂

  4. mi-a placut foarte mult povestea cu logoditul sufletului tau linistit cu cel al apei tulbure si mereu in continua cautare de alte melaguri in care sa-si verse iubirea profunda…

  5. :)) probabil ca ai dreptate. Depinde de care parte a povestii esti!

  6. Groaznic. te poti imbolnavi de diabet citind asa ceva. in special daca reusesti sa treci de primul paragraf. o apa curgatoare de dulcegarii si clisee.

  7. Iti recomand sa te logodesti cu un baiat pe care il iubesti din toata inima🙂

  8. lavinicamitu

    🙂 metaforica era si exprimarea mea… te-ai „condamnat” singur interpretarilor… un text care iti acord libertate si il poti mula pe propriile metafore, cred eu ca este unul reusit… ai ales o apa curgatoare (probabil ti-a fost la indemana) nu un lac care sa pastreze pe fundul lui static cutia, desi iti doresti aceeasi emotie… Si totusi chipurile apei curgatoare sunt admiterea ta ca te schimbi, mergi mai departe, curgi in forme pe care malurile pe care le intalnesti ti le impun… Vezi e un amestec de pastrare si schimbare in substratul multor cuvinte din text… In fine… nu vreau sa iti fac analiza de text… Ideea era ca mi-a placut… si m-a facut sa ma intreb daca eu m-as logodi cu o apa curgatoare sau un lac sau o mare…

  9. E doar o metafora!🙂 Si cred ca multi m-au interpretat aici… A iubi din nou inseamna a iubi… iubirea nu are mai multe fete! Poate avea mai multe contexte doar! E ceea ce cred!

  10. Multumesc frumos de compliment!

  11. lavinicamitu

    „Tot ce îmi doresc acum e să pot iubi din nou cu aceeaşi emoţie”… eu una nu mi-am dorit niciodata sa iubesc cu aceeasi emotie de „candva”… ci sa iubesc cu alta noua emotie mai puternica pana cand voi gasi (ne)limita… Riscant sa te logodesti cu o apa curgatoare… are atat de multe chipuri…

  12. meravigliosa creatura, sei sola al mondo…

  13. Aurelia Leneschi

    Intradevar o poveste sincera, curata si foarte frumoasa dar cu un final nu tocmai fericit. Bineinteles ca vei mai iubi dar nu va mai fi la fel; va fi poate mai frumos sau poate mai putin frumos ‘ asta depinde de persoana pe care o iubesti si de cata dragoste ii acorzi acorzi. De vei fi mereu cu gindul la ea persoana pe care o vei mai iubi dupa va simti acest lucru si nu iti va putea impartasi sentimentele pe care tu poate le astepti si atunci te vei intreba ” ce se intampla?” sau ” de ce nu merge? , cine e vinovat?” si multe alte intrebari de acst gen la care nu vei gasi raspuns.
    Iti scriu acest comentariu nu de dragul de a ma baga in seama ci pur si simplu cred k stiu cum te simti si ce vrei si eu iti vorbesc din propia experienta.
    Mult succes incontinuare si fii tu insati in tot ceea ce faci.

  14. Foarte trist și profund…

  15. Trist, foarte trist! Dar face parte si asta din viata… Nu te asigur ca va veni momentul cand vei iubi din nou cu aceeasi emotie, pentru nu va fi asa…Vei iubi, da, cu siguranta…dar emotia va fi mereu alta, cu cat se aduna experientele, anii. Nici nu trebuie sa cauti/astepti/doresti aceeasi emotie, pentru ca asa s-ar putea sa o pierzi pe cea potrivita tie …acum sau mai incolo.

  16. – linistitor

  17. Nu te obosi… cine stie pe unde o purtat apa cutiuta! Daca e pana acolo, nu tre sa o cautam. Dau eu o limonada ca sa ne vedem!

  18. bravo… imi place logodna cu somesul, spune si mie unde ai aruncat cutia? poate facem un ban de o bere, sa mai povestim despre ceea ce se intampla in vietile noastre…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s