Povestea mea de azi, 8 Martie

La ghiseul numarul 22 al Oficiului Postal Nr. 1 Cluj-Napoca (serviciul colete si ramburs) atmosfera e profund comunista si deprimanta. Ghiseul este vechi si caraghios, incadrat intr-un ochi de sticla taiata diform si neindemanatic. Marmura socialista de pe jos e roasa de miile de pasi ale expeditorilor si destinatarilor, si murdara de la mazga de afara. Lambriul din lemn, lacuit pe vremea cand ma uitam la „Povestea de seara cu Ludmila”, zace plin de pete de aracet ramase de la sute de afise si note lipite si dezlipite, alaturi de care troneaza mazgalelile facute cu picsu’ de NeFericitii care au stat zeci de ani la cozi. In coltul incaperii inguste isi face veacul o masa imensa cu furnirul decojit, pe care stau aruncate la intamplare cateva cutii cu iscriptia ReaderDigest, pesemne colete trimise pensionarilor printr-un sistem de castiguri infect.

In sala, putini oameni si destul de liniste pentru miezul zilei. In fata mea, doua doamne, din care una vizibil grabita si agitata. Dupa paravanul de sticla cu modele diverse si pestrite, prins intr-un schelet metalic cu cheder uscat, printre foi si echipamente ingalbenite de vreme, lucreaza o furnica de functionara. Zambeste nepotrivit functiei sale (cu care ne-am obisnuit) si poarta cu mandrie un piept un martisor voluminos.

Usa scartainda se balangane angrenata de un arc invehit. In sala intra un batranel si se aseaza la rand dupa mine. Tine in mana cateva buchetele de flori si de sub basca inginereasca, in carouri maro, ma priveste parinteste, zambindu-mi in semn de „buna ziua”.

Inaintam in rand si doamna din fata mea isi elibereaza greutatea pachetelor de la subsioara cu o trosnitura pe tejgheaua ingusta din fata ghiseului.

– As dori sa trimit astea in tara, va rog! Cat ma costa? – se grabeste sa i se adreseze functionarei.

– Trebuie sa completati pentru fiecare cate un Buletin de expeditie si cate un Mandat – si continua sa ii dea detalii despre cum se completeaza acestea.

Femeia vizibil iritata de proceduri si de timpul ce i-l va rapi acest proces debordeaza vociferand:

– Pai tot eu sa le completez? Dar eu iau banii de la stat? Pai si voi ce mai lucrati? Cum dracu’ sa le completez pentru fiecare? – In sala rezona doar vocea incordata si plina de naduf a cucoanei. Era vizibil ofuscata, si plina de indignare se retrasese la un cot distanta de ghiseu ca sa isi completeze apasat formularele.

Ma indrept spre hubloul taiat cu neindemanare in geam si var prin acesta coletul ce il am de trimis, alaturi de formularele necesare gata completate. Langa mine se repede cucoana intreband rautacios prin hublou functionara:

– Ce data e astazi?

– 8 Martie, raspunse functionara cu o voce vizibil menita sa aplaneze orice continuare a unui schimb de replici.

La acest raspuns, batranelul din spatele meu facuse doi pasi si se adresa cucoanei:

– Nu vreti sa va ajut cu formularele, caci eu nu ma grabesc nicaieri si am si completat destule pana acum?

Isi puse sacosa langa coletele cucoanei si din cealalta mana separa din multimea de buchetele unul de ghiocei amestecati cu viorele. O privi cu blandete in ochi pe cucoana si ii spuse:

– Uitati, asta e pentru dumneavoastra. Am luat mai multe pentru nevasta-mea si pentru vecine cu ocazia lu’ 8 Martie. La multi ani si dumneavoastra cu ocazia zilei femeii!

Vizibil stanjenita de gestul barbatesc si parintesc deopotriva al batranului, femeia ii multumi frumos si ii impartasi lista cu adresele ce trebuiau completate in formulare. Incepu sa se scuze pentru situatie si mai murmura ceva de functionari, reforme, privatizari… la care batranul se multumea sa aprobe din cap, completand in continuare zambind.

Functionara imi intinse chitanta si imi zambi complice la situatie. Ies pe usa scartainda a oficiului si in drum spre casa numai la asta ma gandesc: Poate ca primavara nu se face cu o floare, dar cu sigurnata se face cu un gest frumos si cu o atitudine pozitiva!

14 responses to “Povestea mea de azi, 8 Martie

  1. Pentru ca imi place sa iti citesc postarile, m-am gandit sa te premiez nitel🙂 :
    http://diversediversificate.wordpress.com/2010/03/31/764/

  2. Asta numesc eu PRIMAVARA!🙂 Enjoy!

  3. intradevar un gest frumos poate face ca un zambet sa tresara mai mult decat face o floare.

  4. cu mare drag. am sa mai revin zilele astea cu ceva povestioare! Hugs!

  5. Dupa ce am terminat de citit povestea am ramas cu un zambet pe buze zicandu-mi ” waw, he made my day (batranelul)” dupa care sa raman si mai surprinsa ca exact acelasi efect a avut si asupra celorlalti comentatori.
    Da, iti multumesc Beri pentru spiritul tau de atentie pe care l-ai impartasit cu noi.

  6. Multumesc tare frumos… adevarul e ca am si inceput weekendul tare frumos. Toate bune si tie! Imbratisari!

  7. M-am obisnuit sa citesc aici povesti care imi aduc zambetul pe buze. Revin mereu cu drag.
    E frumos gestul batranelului. E pacat ca tinerii nu mai au atata delicatete si rabdare. Traim in secolul vitezei dar nu trebuie sa uitam ca trebuie sa ne purtam cu cei din jur asa cum ne dorim noi sa fim tratati. Asa am mai putea schimba ceva, cred.🙂
    Un sfarsit de saptamana cat mai placut iti doresc!

  8. si eu l-am declarat omul saptamanii. Cel putin omul saptamanii mele! Cat despre oamenii din Bucuresti sa stii ca eu am o alta parere. Am o multime de prieteni acolo si cred ca sunt niste oameni minunati! Si cred ca ar fi facut la fel ca batranelul meu!

  9. …iti zic eu oamenii la Cluj sunt speciali…In Bucuresti, n-am gasit asemenea gesturi de bunavointa. Il declar pe batranelul tau omul saptamanii.

  10. totul tine de noi si de atitudinea noastra! Multumesc de comment!

  11. nu e chiar aceeasi treaba dar… am simtit eu ca e din acelasi ciclu😛

  12. da… chestiile astea te fac sa zambesti si sa te bucuri ca nu esti singur pe lume si te scot din orice stare proasta! imi aduc aminte o intamplare asemanatoare pe care am vazut-o in iasi, pe copou, cand ma intorceam in camin. In fata mea erau 3 baieti foarte galagiosi care mancau shaworma (probabil nu se scrie asa) si unul din ei ,mai „haplau” cum a terminat de mancat a si aruncat hartia pe strada! chestiile astea ma scot din sarite … de obicei, dar atunci nu a fost asa: unul din colegii lui a ridicat hartia si l-a mustrat pe colegul lipsit de bun simt! … l-am admirat pe copilul ala! si admir pe oricine este constient ca numai NOI putem face ca lucrurile sa fie frumoase si la noi in tara!!!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s