‘Trecut’ vs. 2010 – fragment de poveste

Imi plac povestile. Intotdeauna mi-au placut. Cu timpul mi-am scris propria poveste!

O sa retraiesc impreuna cu voi un fragment: Acum 4 ani, mai exact in noaptea de Revelion dintre 2005 si 2006, traiam una din dramele vietii mele, una din acele drame care m-au facut sa realizez ca, indiferent de vointele mele, nimic nu va mai fi la fel ca inainte. Una din acele drame care m-au schimbat pana in esenta neputincioasa a fiintei. Un singur telefon, o singura discutie. Seaca, taioasa, nemiloasa, ramasa suspendata in neant, dar care avea sa imi schimbe radical destinul. Un telefon care, la 10 seara, in noaptea de Revelion, nu avea sa fie un telefon clasic de urari, ci unul cat un deces. Eram undeva in Moldova, acasa la parintii prietenei mele. Petreceam cu familia ei sarbatorile de iarna. Cea care ma sunase era chiar prietena mea, plecata cu o bursa de jumatate de an la o universitate din Germania. Ea e si cea care avea sa imi schimbe viata:

„Beri, s-a terminat!” ……….. (dupa ani petrecuti impreuna nu mai auzeam decat voci… pe fundal) ……tic ………..tic ………tic …..tic …tic ..tic .tic tic tic tic tic     tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii…………………………………….

‘Timpul’, asa cum il percepem noi ca notiune, in acel moment pentru mine s-a oprit. Scurt, dureos, pentru totdeauna! Acel EU de atunci nu mai exista. S-a dus odata cu acel telefon. S-a dus odata cu acel Revelion nefericit. Tot ce a ramas e frumusetea amintirilor, si tot ce au sadit ele bun in mine (in noi).

A doua zi, pe 1 ianuarie 2006, ma gaseam intr-un tren inghetat spre Cluj-Napoca. Seara eram deja acasa, asezat la biroul meu, stingandu-mi cu pofta setea si durerea cu un vin negru, de casa. Incercam sa imi readun mintile si intr-un exercitiu de ambitie am scris pentru prima data in viata mea un plan. Cuprindea doar 3 obiective: sa imi termin Facultatea de Jurnalism (pe care aproape ca o abandonasem), sa imi scriu lucrarea de licenta (la care nici nu ma gandisem pana in acel moment) si sa plec cu o bursa de studiu in afara (ceea ce reprezenta cea mai mare ambitie). La masterat nu visam. Ma subestimam prea mult pe atunci. Il trecusem mai jos, cu o alta culoare. Il amanam sa ma gandesc la el dupa ce le indeplinesc pe primele 3.

Asa a inceput totul: jumatate de an mai tarziu, la sfarsitul lunii iunie terminasem sesiunea (inclusiv restantele din anii anteriori), iar pe lucrarea de licenta primisem nota 10. Incheiam astfel facultatea cu fruntea sus. Tot atunci primisem si raspuns de la Universita Cattolica del Sacro Cuore din Milano. Aveam sa primesc prima bursa din viata mea: 3 saptamani de cursuri intensive de limba si cultura italiana (sectia poezie si teatru) intr-o cetate medievala din Italia – Orvieto.

Dupa o vara de poveste petrecuta in Italia (si Sicilia), in luna octombrie a aceluiasi an, aveam sa traiesc ceva ce nici nu visasem: eram admis la buget la unul dintre cele mai bune masterate ale Universitatii ‘Babes-Bolyai’, si in plus, deveneam student (la zi) in anul I la a doua facultate.

Au urmat luni intregi de ambitii: examene, pregatiri, traininguri, voluntariat activ, profesionalizari, calatorii etc. Au urmat cele mai bune joburi din viata mea, cele mai tari experiente internationale de studiu si voluntariat si cele mai multe prietenii pe care le-am putut lega vreodata. Am realizat in acesti ultimi 4 ani cat nu am visat in tot restul vietii mele… si asta pentru ca ma subestimasem prea mult.

Sa dam totusi Cezarului ce e al Cezarului: meritul cel mai mare il pun pe seama acelei sclipiri, care m-a ajutat sa transform toata energia negativa a unui Revelion nefericit intr-o forta constructiva, materializata intr-un mic plan (pe atunci). Acea sclipire care mi-a oferit o noua viata, un nou EU.

Si am continuat: la fiecare inceput de an obisnuiesc sa imi scriu un nou plan. Mai ambitios, mai exact, mai strategic, cu obiective mai multe si mai clare. Am invatat sa am incredere in mine si sa inteleg ca ambitia e direct proportionala cu succesul. Ca vointa si entuziasmul sunt cele mai vii plecari la drum. La oricare drum! Ca bucuria nu este data de rezultat sau destinatie, ci de bucuria drumului si a oamenilor cu care il parcurgi. Orice altceva e adiacent! Am invatat sa am asteptari mari, daca se poate, doar de la mine insumi. Si am mai invatat sa ma bucur de lucruri marunte, de oameni si de natura lor.

In 2009 mi-am stabilit de asemeni o multime de obiective. Nu am reusit sa le indeplinesc pe toate. Dar cu siguranta am reusit sa realizez mult mai multe decat as fi incercat fara un asemenea plan. La sfarsit de 2009 ma bucur printre altele pentru ca:

– am infiintat si conduc o firma de consultanta;

– am coordonat o buna parte dintr-un proiect national de ecologizare;

– m-am licentiat la a doua facultate cu nota maxima;

– am calatorit mult (munte, Delta, tari straine etc.);

– mi-am facut multi prieteni si am strans legatura cu cei pe care ii aveam;

– am reusit sa il duc pe fratele meu pentru prima data cu avionul intr-o capitala europeana;

– am infiintat si conduc cu o mana de prieteni un ONG de tineret.

Pentru 2010 mi-am stabilit mai multe obiective, printre care am cateva asteptari pe care vi le pot impartasi:

– sa ma intalnesc mai des cu prietenii si sa ii implic mai mult in proiectele personale;

– sa calatoresc mai mult decat in 2009 si sa vizitez cu o prietena de a mea Irlanda;

– sa imi vizitez parintii si cativa prieteni aflati in strainatate;

– sa imi construiesc o buna imagine publica;

– sa obtin cu firma un profit de 5 ori mai mare decat in 2009;

– sa obtin finantare pentru cel putin 5 proiecte mari scrise in cadrul organizatiei;

– sa infiintez in Cluj-Napoca un centru operational de consiliere, formare si informare pentru tineri;

– sa fac regulat si mai des sport;

– sa am o alimentatie din ce in ce mai sanatoasa si sa donez regulat sange;

– sa merg cel putin odata pe luna la teatru sau la opera;

– sa citesc mai mult si sa urmaresc cate un film documentar pe luna;

– sa imi iau carnetul de conducere (in sfarsit);

– sa plantez un copac;

– sa petrec mai mult timp off-line;

– sa imi iau in fiecare weekend 4 ore (cu adevarat) libere.

Ah, era sa uit: in fiecare an imi aleg cateva cuvinte cheie asupra carora sa meditez tot anul. Pentru 2010 mi-am ales: Sinceritate, Deschidere, Ambiţie, Munca, Diversitate, Creativitate, Imagine si Succes.

Probabil am sa reusesc tot ce mi-am propus pentru acest an. Probabil nu. Important e ca imi voi da toata silinta sa fac ce mi-am propus. Vreau sa imi scriu in continuare povestea. Imi plac povestile. Intotdeauna mi-au placut!

……….tic ……….tic ……….tic ……….tic ……….tic ……….tic ……….tic!

21 responses to “‘Trecut’ vs. 2010 – fragment de poveste

  1. tot ce trebuie sa faci e sa imi spui cand iti doresti acea zi si se rezolva! Asta in speranta ca vei veni la Cluj pentru ea! Oricum ar fi, pana atunci trimit imbratisarile mele la Bucuresti pentru tine! Nu uita sa zambesti… si daca e nevoie sa revii pe blog pentru asta!

  2. Desi stau de mai bine de 14 ore in fata laptopului incercand sa ma dumiresc cum sta treaba cu licenta, iar nervii mei s-au incordat pana aproape de explozie….citind acum cateva articole de pe blog-ul tau…m-am relaxat complet si am inceput sa zambesc :)…
    Sper ca la sfarsitul anului sa bifezi cat mai multe din activitatile ce ti-ai propus sa faci si abia astept sa imi daruiesti acea zi din viata ta…:)

  3. Beri my friend, iti doresc si io succes !

    O chestie mica numa’: „Lucrurile bune iau timp…” asa se zice – deci ai si rabdare si nu te lacomi😛

  4. Multumesc mult Mada pentru aprecieri si sper si eu in atingerea cat mai multor obiective. Imbratisari catre Brasov!

  5. Felicitari Beri pentru gandurile sincere si frumoase pe care ti le-ai exprimat. Te admir pentru ceea ce ai realizat si ma incanta ideea ca oamenii, in altruismul lor datorat de iubire, au puterea sa gaseasca un moment egoist dar pozitiv, de a-si indrepta gandurile spre sine, pentru a putea fi o sursa de bucurie si implinire pentru cei din jur. Asa definesc eu egoismul pozitiv, puterea de a le aduce bucurie celor din jur prin increderea in sine, prin capacitatea de a avea curaj si a ne implica in activitati pe care consideram inainte ca nu suntem in stare sa le facem.
    Multumesc pentru postare si sper ca viitorul sa aduca si mai multe obiective indeplinite😉

  6. imbratisari catre melcul vesel olandez!

  7. tic tic tic…hihi!

  8. Adevarul e ca in cele mai intime si grele momente din viata noastra suntem singuri. Mereu fugim de singuratate iar lucrurile care trebuie descoperite cu adevarat le gasiem acolo unde nu avem putere sa privim. Uneori uitam multe lucruri…uitam sa iubim, uitam sa intelegem, uitam ca avem oameni in jurul nostru, uitam sa fim mai bune si ne lasam purtati ca niste barci pe valuri iar in momentul cand ne scufundam reactionam…pacat. ma intreb uneori de ce omul reactioneaza doar la suferinta…si cred ca raspunsul e ca incet ne dezumanizam si devenim niste goleme. Felicitari marius pentru puterea interioara…si nu te opri din scris…cine stie.
    pup

  9. te astept si sper sa te pot ajuta sa iti faci un astfel de plan. hugs back!

  10. tot respectul si admiratia pt cine esti si imi place foarte mult povestea.am avut si eu una asemanatoare care mi-a schimbat viata si care m-a facut sa ma gandesc ce insemn eu ca „om” in viata asta.
    multumesc pt lacrimile care ma motiveaza si mai mult „sa reusesc” in viata.
    as vrea sa pot sa imi fac si eu un astfel de plan dar am impresia de cate ori pornesc sa imi fac unul ca o sa fiu superficiala cu un plan in fata.trebuie sa trec pe la tine sa vorbim despre…planuri.:)
    te imbratisez.

  11. dupa cum vezi, unul din obiective e sa imi implic prietenii in proiectele personale si un altul e sa scriu cel putin 5 proiecte finantabile cu ONG-ul. Deci ma bucura foarte mult intentia ta de a mi te alatura. Multumesc pentru urate!

  12. frumos este ceea ce scrii tu. ma bucur ca te-am cunoscut si sper ca anul acesta sa ne vedem mai des si, intr-adevar, sa realizam si niste proiecte impreuna.
    unele momente dificile se pot transforma in cele care ne schimba viata in cel mai pozitiv mod si mai benefic pentru noi, atunci cand stim sa actionam corect si frumos in primele zile de la intamplarea respectiva.
    succes in 2010!

  13. multumesc Sergiu! multumesc si pentru ca esti parte din aceasta ecomiastica!

  14. Mah frate, o veritabila efervescenta encomiastica aci la matale…chapeau bas…haut…cum vrei tu.

  15. o s avezi cat de important e sa ai niste obiective scrise! Te imbratisez!

  16. Frumoasa poveste… cu invatatura.
    Admir planul, si o sa-mi fac si eu unul intr-0 zi.🙂

  17. multumesc pentru raspunsul prompt! O zi senina!

  18. Felicitari pentru postare!Imi place…Observ ca avem preocupari si interese comune. Sinceritatea cu mine insami e un cuvant care m-a ajutat foarte mult in ultima perioada…si astfel am scris Bilantul 2009. Succes in 2010!

  19. recunosc, unul din obiectivele blogului meu e sa ii puna pe cititori pe ganduri!🙂

  20. Felicitari pentru postare si respect! Dupa asa o poveste ma pui pe ganduri…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s