Despre deschidere si sinceritate

Acum cateva seri in urma, discutand cu o amica, m-a apucat o pofta debordanta de deschidere si sinceritate, ca sa ma intelegeti mai exact, un confort incredibil de a marturisi celor apropiati lucruri din viata mea, care, dintr-un motiv sau altul le-am tinut doar pentru mine, chiar si cu riscul suspiciunilor unora dintre ei. Si nu, nu am facut asta pentru ca nu as fi avut curajul sa recunosc anumite episoade mai deosebite din trecutul meu, ori sa reneg existenta unor momente dificile prin care am trecut si care mi-au marcat evolutia, ci pentru ca nu am avut pregatirea si maturitatea infruntarii eventualelor atitudini de mila, uimire, dezamagire, ori poate de repulsie din partea conlocutorilor mei.

Asadar, povestindu-i amicei mele cateva intamplari din viata mea, pe care vroia si probabil trebuia sa le stie, mi-am dat seama ca deschiderea si sinceritatea imi dau o adevarata stare de confort si eliberare. Mai mereu, indiferent de context, simt nevoia sa fiu deschis cu persoanele care, prin natura imprejurarilor impartasesc cu mine aceleasi trairi ori experiente de viata. Si asta ma face cu adevarat mai ‘usor’, mai increzator, mai sangvin.

Recunosc faptul ca deschiderea si sinceritatea nu sunt calitati care mi-au lipsit vreodata, chiar daca intensitatea acestora nu a fost aceeasi ca cea de acum. Insa, pentru anul care tocmai a venit, si in general pentru viitor, dati-mi ‘voie’ sa am asteptari mai mari de la mine, sperand ca intensitatea acestor virtuti sa fie cel putin la nivelul celei pe care o impartasesc in acest moment cu voi.

In fond ce ne innobileaza mai mult decat forta morala pozitiva a deschiderii si sinceritatii prin care tindem către bine și frumos?!

PS. Redescoperirea valorii simple a unor notiuni (precum sinceritatea) nu tine cont de varsta! So don’t worry to much!

6 responses to “Despre deschidere si sinceritate

  1. cauta sa gasesti in tine doar lucruri minunate!

  2. Nu tocmai, dar atunci când caut în mine nu dau întotdeauna peste lucrurile cele mai minunate. Şi cred că încerc să găsesc acordul între mine şi mine atunci când spun ceva, atunci când scriu ceva.

  3. ha! asta ar putea sa insemne ca in rest nu esti sincer!

  4. Eu simt sinceritatea atunci când mi-e frică să dau click pe butonul de „publică”. Atâta tot.

  5. exact ce spuneam, ne este frica de eventualele atitudini de mila, uimire, dezamagire, repulsie etc. din partea celorlalti! Si asta cel mai probabil pentru ca lumea refuza sa accepte ca cineva poate fi atat de sincer si de deschis…. mai degraba l-ar suspecta de orice altceva!

  6. Complicat subiect mai Beri… personal, imi place sa fiu cat mai sincer – si sa nu pierd vremea cu „abureli”; numa’ ca sunt doua chestii care-mi dau de furca:
    – omu’ fata de care vorbesc deschis intelege gresit (ex: am nevoie de compasiune si celalat imi ofera „haz”)
    – omuletzu’ se simte jignit de comentariu’ meu (mai ales daca sinceritatea e in legatura cu parerea mea despre el / ea)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s