Micul print… la 27 de ani!

O spun din capul locului: e meritul Ioanei, o prietena din Bucuresti. Nu am un link pentru a v-o arata, pentru ca fiinta asta minunata inca nu are blog, dar mi-a promis solemn ca va incepe unul cand va simti din tot sufletul ca poate pune pasiune intr-unul.

Asadar e meritul ei ca la 27 de ani am pus mana, conform instructiunilor primite, sa recitesc „Micul Print” in perioada sarbatorilor, atunci, cand spune ea, ai mai mult timp sa te detasezi de OTV-isme, sa visezi si sa poti intra linistit in pielea micului personaj.

Imi aduc aminte ca prima daca cand am luat contact cu povestioara asta a fost atunci cand mi-a pus mama vinilu’ s-o ascult la pick-up, la doar 6 ani. Bininteles ca mi s-a parut geniala, nu doar povestea in sine cat bucuria cu care acel mic personaj mi-a insufletit copilaria. Am reluat poveste in forma ei print pe la 12 ani, insa, sa fiu sincer, mi-o aduc mai bine aminte de la 6.

Revenind in prezent, la instructiunile Ioanei + un pahar de vin bun, am pus „frumos mana” (vorba mamei cu care ma incuraja sa citesc) pe un link si am recitit povestioara. Rezultatul e urmatorul: nu doar ca am retrait o feliuta de copilarie, plina de amintiri frumoase din epoca „tot-posibilului”, dar am descoperit noi dimensiuni ale simplitatii si bucuriei de a trai. Stii cum e mai exact? Recitind-o, e ca si cum ai dori, ca ducandu-ti palmele la ochi sa patrunzi intr-o lume in care logica simpla a fericirii e un default al modului de a trai, de a te bucura, de a gasi cheia cu care sa demontezi aroganta oricarei maturitatii insusite cu forta pentru a nu parea ridicol fata de cei din jur odata cu inaintarea in varsta. E ca si cum ti-ai dori sa ai propria ta planeta mica, in care sa te bucuri de prietenia si frumusetea unei flori, si asta sa fie tot ceea ce conteaza: centul universului tau de temeri, de responsabilitati, dar si de bucurii. O lume pe care sa o poti ingriji si infrumuseta dupa placerea ta, o lume pe care apoi sa o poti darui sau impartasi cu ceilalti care, la fel ca si tine, roiesc cu seriozitate printre stivele pline cu problemele „importante” ale maturitatii.

Mi-a placut! Mai mult decat la 6, mai mult decat la 12 ani! Mi-a placut pentru ca imi da un nou suflu. Imi da putin din pozitivismul de care am nevoie pentru a lua de coarne pe Nea’ 2010, care ma anunta ca vrea sa faca pe seriosul cu mine inca din luna ianuarie! Si mi-a mai placut, stii pentru ce?!, pentru ca pot impartasi cu tine bucuria de a o fi recitit!

Daca ai timp zilele astea reciteste-o si tu. Nu iti va lua mult timp. Are doar cateva pagini si cateva desene. Si spune-mi apoi, te rog, tu ce ai redescoperit in aceasta mica povestioara?

2 responses to “Micul print… la 27 de ani!

  1. ha ha! Zicea un prieten de al meu cu care impartaseam bucuria Micului Print ca pentru el exista 3 carti care ar trebui citite la orice varsta: Alchimistul de Paulo Coelho, Micul Print de Antoine du Saint-Exupery si Biblia.
    Adevarul e simplu: din cand in cand avem nevoie sa ne intoarcem la lucrurile importante, pe care, in cazul de fata le gasim in unele carti!
    Imbratisari de la Cluj pentru Oradea!

  2. „Voici mon secret. Il est très simple: on ne voit bien qu’avec le cœur. L’essentiel est invisible pour les yeux.” Simplu, nu?🙂 Greu de patruns toate subtilitatile „Micului print” la varsta copilariei… Povestioara ar trebui sa ne fie o „lectura obligatorie” din cand in cand, atunci cand uitam lucrurile esentiale in viata, adevarurile „foarte adevarate”, spuse simplu si frumos in carticica…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s